Majoritatea avem un job sau mai multe. Un job care iti place sau nu. Interesant sau neinteresant. Plictisitor sau interactiv.

Toate job-urile au insa ceva in comun, mai bine zis o persoana comuna, si anume seful sau patronul sau directorul etc. Sentimentele fata de aceasta pesoana difera foarte mult de la o persoana la alta si de la o situatie la alta.

Multi zic , cei care se cred niste duri: ” nu ma intereseaza ce mi-a zis sefu’ azi…” dar cand se duce acasa nu mai are somn, se zvarcoleste in pat, isi imagineaza cum il injura si poate mai rau cum ii da cu scaunul fix in moalele capului.

Mai sunt alta categorie: “seful m-a cam certat azi, dar e cel mai tare….” , acestia sunt oamenii care se duc acasa si se intreaba de ce i-a certat seful si se apuca sa repare ce au gresit in ziua respectiva. Ei pot cadea pe o panta foarte riscanta si anume sa uite de nevoile lor si sa lucreze si in timpul liber tot pentru acel sef, fiind in pericol de a-si pierde viata personala.

Cea mai buna categorie sunt cei care :”seful meu ma intelege si il inteleg si eu….” . Acest lucru e foarte rar si depinde foarte mult de ambele persoane sef si anagajat.

Pot face de asemenea o scurta clasificare a sefilor. Sunt sefii “slabi de inger” pe care angajatul il simte si va face ce doreste. Seful “tartor” este acel sef care isi terorizeaza angajatii din primul moment cand intra pe usa. El este perceput de cele mai multe ori ca un stapan de scalvi din antichitate, el probabil uitand ca sclavia a fost abolita acu cativa ani buni. Acest fel de sef poate avea mult de pierdut daca nu stie sa-si stapaneasca furia. Cel mai bun caz este seful “manager” cel care isi simte angajatii, acest tip de sef are un talent extraordinar de organizare, iar angajatii lui vor avea un randament bun.

Nu de mult am vazut reclamele unei firme de recrutare ( CareerBuilder.com). Reclame care transmiteau foarte bine sentimentele angajatilor la locul de munca. Vizionare placuta!